Sanitas Constanța

Drepturile și obligațiile salariatului

Pentru a stabili un echilibru în raporturile de muncă legislația în vigoare prevede atât drepturi cât și obligații pentru salariați.

Drepturile salariaților sunt numeroase, însă doar câteva dintre acestea sunt cunoscute în mod clar și cuprinzător de lucrători sau angajatori.

Este foarte important ca membrii noștri de sindicat să fie informați constant și să își cunoască drepturile pentru a ne putea sesiza atunci când angajatorul sau alte persoane încalcă prevederile din legislația muncii, contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă.

Pe de altă parte, angajații trebuie să își dovedească loialitatea față de instituție, prin evitarea tuturor acțiunilor, deciziilor, opiniilor s.a. care ar putea afecta imaginea acesteia. Loialitatea înseamnă buna credință în desfășurarea activității și implică atât respectarea legislației cât și adoptarea unei atitudini corecte față de angajator.

Fără un echilibru sănătos în raporturile de muncă dintre angajator și angajat, sistemul de sănătate din România nu poate funcționa eficient și eficace.

Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc, potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.

Salariaţii nu pot renunţa la drepturile care le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Drepturile și obligațiile salariatului prevăzute în contractul Colectiv de Muncă la nivel de sector – Sănătate sunt:

Art. 30         

    (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

    a) la salarizare pentru munca depusă;

    b) la repaus zilnic şi săptămânal;

    c) la concediu de odihnă anual şi concediu suplimentar, corespunzător locului de muncă;

    d) la egalitate de şanse şi de tratament;

    e) la demnitate în muncă;

    f) la securitate şi sănătate în muncă;

    g) la acces la formarea profesională;

    h) la informare şi consultare;

    i) de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;

    j) la protecţie în caz de concediere;

    k) la negociere colectivă şi individuală;

    l) de a participa la acţiuni colective;

    m) de a constitui sau de a adera la un sindicat;

    n) să fie informat despre orice modificare care apare în legătură cu locul muncii, felul muncii, salarizare, timpul de muncă şi timpul de odihnă;

    o) să fie informat de orice modificare a relaţiilor de subordonare şi colaborare la locul său de muncă;

    p) să nu se supună nici unei încercări de subordonare din partea altei persoane decât cea a şefului direct;

    q) să-şi informeze şeful direct de orice încercare de încălcare a drepturilor sale;

    r) să refuze orice alte sarcini de serviciu care nu sunt cuprinse în contractul individual de muncă sau în fişa postului, dacă el consideră că acele sarcini nu corespund pregătirii profesionale sau sarcinilor profesiei sale;

    s) să informeze angajatorul de orice încercare de încălcare a sarcinilor de serviciu de către şeful direct şi de orice încercare de stabilire a unei relaţii de subordonare de către altă persoană decât a şefului său direct;

    t) să solicite asistenţă organizaţiei sindicale în cazul suspiciunii de sancţionare datorită exercitării drepturilor sale;

    u) să solicite asistenţă organizaţiei sindicale în toate situaţiile în care îi este periclitat locul de muncă, felul muncii, salariul sau alte drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă sau în legislaţia în vigoare;

   v) să-i fie evaluate în mod obiectiv performanţele profesionale;

   w) dreptul de a sesiza cu bună-credinţă cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienţei, eficacităţii, economicităţii şi transparenţei, potrivit legii.

   x) alte drepturi prevăzute de lege.

    (2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

    a) de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;

    b) de a respecta disciplina muncii;

    c) de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractele colective de muncă   aplicabile, precum şi în contractul individual de muncă;

    d) de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;

    e) de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;

    f) de a respecta secretul de serviciu;

    g) să nu execute nici o sarcină ce-i depăşeşte cadrul fişei postului şi competenţelor corespunzătoare pregătirii profesionale;

    h) să nu facă uz de calităţi neconforme cu postul pe care a fost angajat sau cu pregătirea dobândită;

    i) să nu încerce să stabilească relaţii de subordonare cu colegii de la locul său de muncă, altele decât cele cuprinse în fişa postului;

    j) să respecte clauza de confidenţialitate dintre el şi angajator.

    k)  Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare are obligaţia de a nu supune pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective.

    l) alte obligații prevăzute de lege.

Biroul Executiv al Sindicatului Sanitas Constanța